Castelul a fost reconstruit de mai multe ori de-a lungul istoriei, conform nevoilor și simțului estetic al proprietarilor, ținând cont și de stilurile arhitecturale ale diferitelor perioade. Construirea curții de onoare în stil baroc în secolul al XVIII-lea reprezintă o intervenție importantă, comandată de Dénes Bánffy, marele comis al împărătesei Maria Tereza. Construcția include și elementele decorative ale
clădirii în formă de potcoavă, iar Johannes Nachtigall realizează galeria de statui baroce. La mijlocul secolului al XIX-lea, József Bánffy a demolat turnul de poartă cu șapte niveluri din mijlocul ansamblului, unind curtea renascentistă cu cea barocă. În curbura curții de onoare se află clădirea porții, iar în stânga și în dreapta ei se află fosta școală hipică, manejul, respectiv grajdul și diferite ateliere.

Cea mai mare și ireversibilă vătămare produsă în perioada comunismului reprezintă distrugerea aproape totală a sculpturilor, care de-a lungul deceniilor au fost deteriorate, demontate, furate sau transportate de la locul lor inițial și lăsate în paragină.

Restaurarea clădirii porții, rămasă fără acoperiș, servind și azi drept intrare în castel, începe în 2003, când se amenajează în incintă un punct de informare turistică și spații de expoziție. De asemenea, această clădire găzduiește lapidarul castelului, reînnoit și inaugurat în 2018 sub numele Lost&Found Lapidarium. În 2019, clădirea se extinde cu încă o cameră, în care sunt expuse șase statui, salvate în anii 1980 de oameni dornici să ajute și păstrate în Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Lucrările de restaurare continuă, în fostele ateliere participanții taberelor de restaurare învață despre tehnici tradiționale de tencuială decorativă, iar reabilitarea și valorificarea manejului ca atelier de restaurare mobilier vechi va începe în 2020, cu sprijinul guvernului ungar.