Odată cu dispariția locuințelor tradiționale din localitate, interesul pentru acestea a crescut, astfel la sfârșitul anilor 1990 s-au analizat casele care ar putea fi transformate în „casa satului”, amenajându-se mai multe case tradiționale care să servească drept muzeu popular. Casa Satului este una dintre cele mai vechi case țărănești din localitate. Casa se află vis-a-vis de biserica reformată. Casa cu trei încăperi este acoperită cu lut și văruită în albastru, având acoperiș în patru ape cu învelitoare din stuf. Pe latura lungă a casei găsim un târnaț, de lungime egală cu fațada, cu parapet din scânduri
traforate și stâlpi din lemn. Accesul în casă se află în axul central, de unde se intră în bucătărie. Camera cea mai spațioasă este poziționată către stradă, este așa-numita cameră curată, care este încă prezentă în majoritatea locuințelor indiferent de stilul arhitectural. Această cameră păstrează tradițiile artei populare și ale amenajării locuințelor: patul mare, cea mai frumoasă și importantă piesă de mobilier, precum și o bancă pictată, o canapea din lemn, o ladă pictată cu lalele și un dulap înalt cu rafturi. Încăperea din spate era spațiul unde se dormea și unde oamenii își desfășurau activitățile zilnice. Mobilierul Casei Satului, precum și țesăturile și toate obiectele decorative care au fost procurate de la locuitori reflectă arta
populară a locuințelor sicănești de odinioară, precum și respectul și dorința de a păstra tradițiile localității.