Atât localitatea, cât și biserica sunt menționate doar în secolul al XIV-lea, însă dat fiind popularea acestei zone (valea Someșului) în perioada anterioară, este probabil că această localitate exista dinaintea primelor mențiuni. Astfel, prima mențiune a bisericii apare în dijmele papale din 1332. În 1509 se menționează ca parohie. O fereastră în arc frânt, gotică, indică o transformare a bisericii în secolul al XV-lea. În urma reformei religioase biserica devine reformată, apoi unitariană, iar
din secolul al XVII-lea din nou reformată. În anul 1677 are loc o reconstruire, sau mai degrabă o transformare mai radicală a
bisericii, cheltuielile căreia au fost suportate de văduva lui Dénes Bánffy, Katalin Bornemissza, ceea ce duce la pierderea caracteristicilor medievale ale clădirii. În urma unui incendiu recent, biserica este renovată. Biserica sală este formată din navă și cor, respectiv un turn de clopot. Învelitoarea este din țiglă, iar cea a turnului din tablă. Fațadele sunt simple, cu soclu indicat prin culoare diferită, nu dispune de cornișă. Fațada de sud are o articulare prin lesene la colțuri și în zona dintre navă și cor, fiind consolidată de contraforți masivi și de înălțime mică în aceleași puncte. Intrarea în biserică este pe latura de sud, biserica fiind orientată către est, cu o răsucire ușoară înspre nord. Elementul cel mai impresionant al acestei fațade este fereastra de factură gotică, cu un ancadrament din piatră și muluri în formă treflată
(păstrate fragmentar) în partea superioară a deschiderii. Turnul masiv este articulat cu lesene, având ancadramente din tencuială sub forma unor chenare simple, respectiv un fronton triunghiular deasupra intrării de vest. Interiorul bisericii păstrează câteva elemente din secolul al XVIII-lea, care reprezintă valori: amvonul este zidit și tencuit,
coronamentul fiind realizat din lemn și pictat bogat, iar tribuna de vest, realizată din lemn, prezintă caracteristici baroce.
Datorită incendiului menționat, planșeul de lemn este modern, biserica având, posibil, un tavan casetat cândva. Orga bisericii datează din anul 1872, autorul fiind necunoscut. În 1899 Gyula Csintalan, un meșter clujean cunoscut pentru
orgile sale, a reparat orga bisericii.