Biserica reformată este cea mai veche clădire a așezării, fiind datată în secolul al XIII-lea, proporțiile sale planimetrice, câteva dintre elementele arhitecturale și absida cu închidere dreaptă fiind indicii pentru această datare. Ulterior au avut loc
modificări în stil gotic, transformare atestată de ferestrele în arc frânt cu muluri gotice de pe fațada sudică. Turnul și-a căpătat aspectul în timpul transformărilor din anul 1891, când turnul vechi al bisericii, care era similar celui din Bădeni, a fost demolat parțial. În perioada reformei religioase comunitatea trece la unitarianism, folosind clădirea pentru o perioadă, după care, în
perioada Principelui Gabriel Bethlen biserica intră în posesia comunității reformate, comunitate care folosește lăcașul de cult până în prezent. Biserica a fost renovată de mai multe ori, modificându-se inclusiv interiorul și mobilarea sa: din registrele de vizitații ale bisericii aflăm că în 1732 se realizează tâmplării noi pentru biserică, în 1733 sunt plătiți meșteri zidari, respectiv se lucrează la învelitoarea de șindrilă, între 1736 și 1738 se renovează biserica dar, datorită unor lucrări la biserica din Bădeni,
aceștia nu termină renovarea. În 1748 se realizează pardosirea bisericii de către Dávid Sipos de Kide și Ferenc Jokus. Turnul este renovat în anii 1740, dar în anii 1770 se menționează din nou starea proastă a zidăriilor. Astfel, în 1828 se lucrează din nou la biserică, iar la sfârșitul secolului are loc intervenția asupra turnului, menționată mai înainte. Biserica se găsește în partea estică a Străzii de Sus, în apropierea cimitirului catolic. Poarta de lemn pe care este accesibilă parcela bisericii, având acoperiș în formă de coif acoperit cu șindrilă, datează din 1760, conform unei inscripții de pe lintelul său. Mica biserică orientată către est este compusă din navă de
plan aproape pătrat, absidă cu închidere dreaptă și turn vestic,
porticul din partea de sud fiind o construcție mai recentă. Un
aspect interesant este că absida nu se află în axul central al navei, ci este așezată asimetric, înspre sud. Odinioară dispunea de un soclu din piatră, element ce s-a păstrat doar parțial, fiind completat cu soclu din tencuială, iar nava este întărită cu
contraforți scunzi la întâlnirea navei cu absida și în partea de mijloc a navei, având consolidări și la colțurile vestice. Învelitoarea, recent schimbată, este din țiglă (inițial era
șindrilă) și tablă (turn). Ferestrele gotice menționate se află pe
fațada sudică (fiind vorba de două ferestre cu închidere în arc
frânt, decorate cu muluri, care flanchează o fereastră mai mică,
fără ancadrament din piatră, cu închidere semicirculară, aflată
deasupra portalului), fațada de nord neavând ferestre. Absida dispune de câte o fereastră pe laturile de est și de sud, acestea fiind mai mici și mai simple, fără muluri, dar tot realizate cu închidere în arc frânt. Trebuie menționat aici încă un element,
un relief în poziție secundară, zidit în fațada nordică a navei, înfățișând o sirenă cu două cozi. Cu toate că există un portal vestic, cu ancadrament simplu din piatră cu închidere semicirculară, intrarea în biserică se face pe un portal cu
închidere semicirculară, aflată pe latura de sud, al cărui ancadrament este decorat de o baghetă. Interiorul bisericii are un aspect simplu, în conformitate cu cerințele liturghiei calviniste. Câteva elemente realizate din piatră, însă, amintesc de vechimea bisericii, care a precedat perioada reformată. Intrarea de sud are un fragment de ancadrament din
piatră înspre interior, la partea estică al acestuia găsim o nișă. S-a păstrat tabernacolul simplu din piatră, respectiv arcul triumfal dintre navă și absidă. Tavanul absidei este realizat din grinzi, iar nava este acoperită cu un tavan casetat de factură mai recentă, fără decorație pictată. Elementul cel mai accentuat al interiorului este amvonul sculptat în stil renascentist târziu de Dávid Sipos de Kide, de plan octogonal, înfățișând bogate compoziții de vrejuri și flori. Panoul central al amvonului a fost lăsat liber, aici, putem presupune, că ar fi trebuit sculptată o inscripție. Coronamentul amvonului este din lemn, fiind pictat bogat. Pe coronament se găsesc două inscripții, prima atestă donatorii: „ANNO 1751 DIE 16 XBRIS TSINÁLTATTA TISZ. Z. FARNOS JÁNOS URAM HITES TÁRSA TÁLLYAI MA.. MÁRIA ASSZONY” (Comandat de Mária Tállyai, soția lui János Farnos, în data de 16 secmbrie
1751), iar al doilea, pe tavanul coronamentului, este un citat din Biblie: „2. TIM: 4.2. PRÉDIKÁLLYAD AZ IGÉT, RAJTA LÉGY, MIND ALKALMATOS, MIND ALKALMATLAN IDŐBEN FEDDŐDJÉL DORGÁLÓDJÁL INTSED AZ HALLGATÓKAT MINDEN SZELITSÉGGEL ÉS
TANITÁSSAL.” (Vestește cuvântul, insistă la timp potrivit şi la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare și învățătură!). Tribuna de vest este simplă, susținând o orgă de factură clasicistă.