Biserica reformată figurează în Lista Monumentelor Istorice din 2015 ca datând din secolul al XVI-lea (datare care pare să fie confirmată de existența unui portal renascentist pe fațada sudică), însă sursele istorice ne dezvăluie existența unei biserici deja cel târziu în secolul al XIV-lea: biserica de rit catolic este atestată prin menționarea, în dijmele papale din 1333, a preotului catolic, de nume Dominic. Mai târziu, în 1523
este menționat în surse un alt preot paroh catolic. Este foarte posibil, deci, ca aici să fi existat o primă biserică timpurie, care a fost ulterior modificată. Elementele gotice ale bisericii (cor poligonal, ferestrele în arc frânt) ar putea indica inclusiv o
modificare a bisericii mai timpurie decât datarea în Lista  Monumentelor, adică în secolul al XV-lea, completat de un portal renascentist în secolul al XVI-lea. Însă, din păcate, lipsa documentelor istorice privind biserica permit doar speculații în ceea ce privește evoluția sa arhitecturală. Poarta de lemn a sitului, precum și amvonul din interiorul bisericii, două valori importante ale monumentului, ne indică o renovare cu câteva adăugiri la mijlocul secolului al XVIII-lea.
De fapt, un document întocmit cu ocazia unei vizitații a bisericii din 1730 menționează sancțiunile care vor fi impuse, dacă nu se termină lucrările la pardoseala bisericii, respectiv construirea clopotniței. Astfel lucrările s-au desfășurat în cel
de-al doilea sfert al secolului al XVIII-lea, terminându-se în
mare parte în jurul anului 1747, când documentele ne indică o dispută privind ordinea ocupării băncilor în rândul enoriașilor. La lucrările menționate se adaugă cele de la sfârșitul secolului, fiindcă turnul, conform inscripției sale de pe latura vestică, a fost adăugat bisericii în 1799. Biserica reformată se află pe dealul din partea de sud a satului,
pe o parcelă neregulată care cuprinde inclusiv cimitirul reformat. Parcela este accesibilă de pe drumul 152, care duce spre satul Giula, dar intrarea principală se află la nord-est de biserică, pe o mică uliță, aici aflându-se o poartă decorată, construită din lemn și datând, conform inscripției sale, din
1759. Poarta din lemn de stejar, cu un acoperiș în patru ape având învelitoare de șindrilă, susținut de console decorative de lemn, are două canaturi. Montanții, precum și lintelul său poartă o decorație crestată înfățișând diverse motive, precum rozete, motivul funiei, ornamentație festonată, zimțată,
respectiv pe elementele de legătură din cele două colțuri ale părții superioare se văd două stele și luna (partea dreaptă sus), respectiv două stele și motivul soarelui (partea stângă sus). În axul central al porții, pe lintel se află inscripția „ANNO/ 1759”, gravată pe un scut. Cimitirul cuprinde morminte din secolele al
XIX-lea și XX-lea, inclusiv pietre funerare în formă de obeliscuri.
Biserica cu orientarea corului către est (ușor răsucită către nord) se află în partea centrală a parcelei. Clădirea este de tip sală, formată din navă, aproximativ pătrată la nivelul planului, cor poligonal de aceeași lățime cu nava, respectiv un turn
vestic cu foișor. Nava dispune de acoperiș în două ape, acoperit cu tablă ondulată, rezultat al unei renovări recente. Coiful turnului, susținut de stâlpii de lemn ale foișorului cu balustradă din scânduri de lemn, are învelitoare de tablă.
Imaginile de arhivă de la mijlocul secolului al XX-lea ne arată
că biserica era acoperită, inițial, cu șindrilă. Pe fațada de vest, zidul masiv al turnului este străpuns de două ferestre înguste, aflate una deasupra celeilalte, de dimensiuni mici, semicirculare. Fațada de sud, unde găsim și intrarea în biserică, este simplă, cele două colțuri și mijlocul fațadei fiind marcate de lesene cu baze (în mod identic cu fațada de nord, care nu are ferestre), iar la corul poligonal se mai adaugă doi contraforți masivi (la colțul
sud-estic și estic), probabil încercări de consolidare ulterioare datorită instabilității terenului din zonă. Tirantul vizibil de-a lungul acestui perete, deasupra ferestrelor, este de asemenea rezultatul unei consolidări. Cele trei ferestre ale fațadei sudice
(la care se mai adaugă o fereastră de est în cazul corului poligonal) sunt de dimensiuni modeste, încheiate în arc frânt, dispunând de ancadramente simple din piatră, având muchiile interioare teșite. Tâmplăria acestora este simplă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau prima parte a secolului al XX-lea. Cel mai spectaculos element al acestei fațade este ancadramentul de piatră al portalului de acces, cu deschidere semicirculară, care poartă o profilatură specifică renașterii, cu întoarcerea acestei profilaturi spre golul ușii în partea inferioară a montanților, o soluție regăsită tot în perioada renascentistă. Tâmplăria ușii este nouă. Interiorul bisericii este simplu, în mod specific interioarelor de biserici protestante. Spațiul este acoperit cu tavan casetat
nedecorat, cu casete vopsite în verde, despărțite de șipci roșii. Arcului triumfal semicircular i se alătură, pe latura nordică, un amvon de plan poligonal, realizat de renumitul sculptor al zonei, Dávid Sipos de Kide. Trei laturi ale parapetului sunt decorate cu compoziții de vrejuri și flori, în relief aplatizat, tipice pentru stilul renascentist târziu al amvonului, respectiv două laturi
poartă inscripții: „ANNO/ DOMINI/ 1745 IN/ NOMINE/ JESU/ AD/ LAUDEM/ JESU/ AEDIFICATUM” (traducere aproximativă:
construit în anul Domnului 1745 în numele și pentru gloria lui Isus), respectiv „CXXXIl [Z]SOLT/ 7V[er]s/ ELMEGYÜNK/
MOSTAZUR/ HAJLÉKIHOZ/ HOGY/ MEGHAJCSUK/ MAGUNKAT/ AZ Ö LÁBÁNAK/ SAMOLYÁNÁL”, care face trimitere la Psalmii 132, versul 7: „Să mergem la Lăcaşul Lui, să ne închinăm la picioarele tronului Său!” Se menționează, de asemenea, că în timpul unei renovări s-au găsit urme de pictură murală, care au fost acoperite. Orga bisericii este datată la prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu o modificare sau reparație executată de János Mezei în 1900.
Bibliografie: LMI 2015, Cseri 1997, Entz 1996, Hodor 1837, Kabay 1982, Léstyán 2000, Schematismus, Szabó 2003, Şematism, Türk 2014.
Inscripția turnului: „ÉPÍTTETETT/ 1799dik/ ESZTENDŐBEN”
(traducere: construit în anul 1799)