Situată la capătul vestic al micului sat izolat, Biserica Reformată din Bădești este, conform Listei Monumentelor Istorice din 2015, monument istoric datat în secolele XIII-XVIII. Primele mențiuni documentare ale bisericii datează din
secolul al XV-lea, mai precis în 1461 se menționează preotul paroh al bisericii, de nume Nicolaus. Cu toate acestea, pe baza caracteristicilor stilistice ale clădirii, biserica este datată în secolul al XIII-lea, fiind singura biserică din zonă care a fost
construită de la început cu turn vestic. Ferestrele geminate, bifore de la ultimul nivel al turnului, care însă și-au pierdut colonetele dintre cele două goluri, înscriu acest turn în grupul celor realizate în secolul al XIII-lea. Din punct de vedere
planimetric se clasifică în grupa bisericilor sală cu absidă încheiată drept, prin care se înrudește cu bisericile din Chidea, Pata și Boteni.
Se pare că biserica a fost modificată deja în evul mediu, cu toate acestea, și-a păstrat caracteristicile romanice. Nu dispunem de date privind circumstanțele ridicării sale, însă modificările ulterioare, datând din epoca medievală, precum și cea modernă, sunt atestate fie de elemente arhitecturale și decorative care se disting ușor, fie de inscripțiile păstrate în interiorul bisericii. Astfel, biserica se modifică în secolul al XV-lea, fapt atestat de micul portal gotic de pe fațada de sud, precum și de consolele bolții în cruce pe nervuri păstrate în absidă. În urma reformei religioase biserica devine reformată, funcționând ca atare până în prezent. În acest timp intervin mai multe
modificări ale interiorului, bolta în cruce pe nervuri a corului fiind înlocuită cu tavan, iar tavanul casetat primește și nava, majoritatea mobilierului datând din secolul al XVIII-lea. Astfel, biserica a fost renovată în 1733, conform inscripției în limba latină aflată în biserică: „ANNO 1733 AD GLORIAM DEI
REAE/ DIFICATAE TEMPLI MAJORES ET/ FUNDAMENTALES. RUPTURAE SPE/ FIDE: INDUSTRIA: SPEC(TABILIS): AC:/ GEN(EROSI) GE/ ORGII CSERNATONI DE ALSOCSERNATON/ REFORMATII: POSSESSORIS BADOKIENSIS/ CUIUS DIADEMA ET VITA CHRISTUS”, în 1761 pe cheltuiala unora dintre enoriași, respectiv în secolul al XIX-lea, intervenție documentată de o inscripție în limba
maghiară: „1838/ ÉVBEN: ISTEN DI/ TSŐSÉGÉRE A BA/ DOKI EV. REF. NS./ SZT. EKLA. RENO/ VÁLTATTA FŐ INS/ PEKTOR
KURATOR/ T. TÖRÖK ELEK/ KURÁTOSÁGA ALATT”, iar în 1881 a avut loc o altă intervenție, de retencuire și văruire a bisericii (cu
toate că se știa de existența picturilor murale din interior). La sfârșitul secolului al XIX-lea (1883) era considerată o parohie săracă, cu enoriași puțini la număr. În 2005, cu ajutorul financiar al Fundației Teleki László din Ungaria, a avut loc o cercetare de parament, după care s-a parcurs la dezvăluirea parțială și conservarea picturii murale descoperite în biserică, mai precis pe latura vestică a arcului triumfal,
peretele de nord al navei, respectiv pe o parte din peretele de sud a corului. Lucrările au continuat mai târziu, dezvăluind și conservând pictura murală din cor, respectiv parțial în registrul superior al arcului triumfal. Concomitent s-a realizat un proiect de restaurare pentru biserică, prin care se dorește, între altele, demontarea tribunei, datând din secolul al XIX-lea, pentru a putea prezenta pictura murală gotică din cor. În urma intervențiilor menționate, s-au identificat picturi din mai multe perioade medievale. Astfel, pe latura nordică a navei,
respectiv pe latura către navă a arcului triumfal, se găsesc mai multe scene, ale căror stil se înscrie în cercul frescelor din Sântana de Mureș și Viștea, înfățișându-l pe Sfântul Sigismund, Sfânta Ecaterina de Alexandria, Sfânta Elena, respectiv Madonna cu Pruncul. Picturile datează, cel mai probabil, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea sau de la începutul secolului al XV-lea. În registrul superior al peretelui estic al navei, pe cele două laturi ale arcului triumfal, se deslușesc scenele unei Judecăți de Apoi, care cu siguranță s-a realizat după primul grup de picturi murale. În cor s-a putut identifica un grup de
pictură în stil gotic, datând din secolul al XV-lea, care acoperă aproximativ 60% din suprafața pereților: pe pereții laterali sunt
reprezentați apostoli, iar pe peretele estic se observă scena Bunavestirii. Această pictură s-a realizat pe un strat gros de văruire, cu tehnica á secco. În plus, s-a identificat o friză pictată datând din epoca modernă, urmele căreia se văd imediat sub
tavanul casetat pictat de Lőrinc Umling fiul, astfel aceasta s-a realizat concomitent cu tavanul și a completat decorația interioară din această epocă (când picturile murale nu erau vizibile). Amvonul este zidit, cu un coronament din secolul al XVIII-lea. O altă valoare importantă este reprezentată de tavanul casetat,
completat cu parapetul tribunei de vest și băncile din biserică, toate opere ale familiei de meșteri tâmplari Umling, care au fost activi în zonă, cât și în Țara Călatei.