Biserica reformată, în forma sa actuală, datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, însă documentele istorice, cât și
unele detalii arhitecturale ne indică faptul că ea a fost precedată de un edificiu medieval. Biserica, inițial catolică, a fost menționată pentru prima dată în sursele istorice în 1332, mai precis în dijmele papale, când „Dominicus sacerdos de Borsa solvit XVI denarios”, adică preotul Dominic a plătit 16 denari. Mai târziu, se mai menționează
preoții acestei biserici: în 1399 „Petrus lector ecclesie de Borsa”, 1463 „Benedictus plebanus de Borsa et vicearchidiaconus in sede Doboka” sau 1486 „Gerardus pesbiter plebanus de Borsa”. În 1509 apare o nouă mențiune documentară, fără precizarea numelui preotului.
Cu toate că atestarea documentară a bisericii datează din prima parte a secolului al XIV-lea, un element decorativ din piatră, refolosit în reconstruirea bisericii, ar indica o vechime și mai mare a bisericii inițiale. Relieful descoperit reprezintă în formă schematică, stilizată, o figură umană (?) cu o coroană, așezată cu capul în jos, însă stilul execuției este extrem de naiv și
rudimentar, având legătură, din punct de vedere stilistic, cu cele mai vechi reliefuri și decorații romanice din Transilvania. Cu toate acestea, în lipsa unor caracteristici stilistice concrete, piesa este foarte greu de datat. În perioada reformei religioase, enoriașii catolici
trec la religie reformată. Biserica se reconstruiește în 1827, sau cel puțin are loc o transformare mai radicală a clădirii, cu refolosirea materialului de construcție medieval. Formele simple ale bisericii, ferestrele mai ample, încheiate în segment de cerc
ne indică o intervenție din secolul al XIX-lea. Unul dintre clopote ne amintește de un incendiu de la
începutul secolului XX, din 1907, care a distrus clopotul anterior. Astfel, la începutul secolului XX a
avut loc o nouă intervenție asupra bisericii. Este posibil ca în urma incendiului să fi fost necesară
renovarea clădirii, probabil elementele de lemn (șarpanta, mobilierul sau o parte din mobilier)
realizându-se în perioada respectivă. Biserica dispunea de un alt clopot, mai prețios, de datare necunoscută, dar care, pe baza imaginii păstrate arată forme
medievale, care s-a pierdut, fiind predat, în timpul Primului Război Mondial, pentru a fi topit. Ultima renovare a bisericii a avut loc în 1994. Biserica se află în partea de nord a satului, la intersecția drumului județean ce intră în localitate și a străzii principale a satului, pe o parcelă de formă aproximativ pătrată. Clădirea parohiei se află la sud de biserică, pe aceeași parcelă. Biserica construită din piatră este de tip sală, formată dintr-o navă, un cor și un turn vestic. Corul este boltit, având două calote
boeme despărțite de un arc dublou, iar nava este acoperită de un tavan. Pardoseala a fost realizată din lemn, iar pereții au fost retencuiți în 2004. Peste biserică găsim o șarpantă inginerească, probabil de la începutul secolului XX, posibil construit în urma incendiului din 1907. Decorația exterioară a bisericii este simplă, turnul este articulat cu lesene la colțuri, cu un soclu înalt, simplu, un brâu median simplu deasupra primului nivel, respectiv o cornișă sub acoperiș. Ferestrele au închidere în segment de cerc, atât la nivelul superior al turnului, precum și pe fațadele navei. Acestea sunt decorate cu ancadramente moderne, realizate cu plăci de piatră. Un element interesant ce atrage atenția este o piatră cu un relief stilizat, element decorativ medieval ce a fost refolosit la reconstrucția bisericii, iar apoi găsit și prezentat în timpul lucrărilor de renovare. Privind mobilierul bisericii, elementul cel mai important este amvonul, care se sprijină pe un picior realizat din piatră, cu bază și decorat cu casete înfățișând flori stilizate (influența renașterii târzii, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea sau prima parte a secolului al XVIII-lea), iar parapetul este tencuit, având o decorație simplă, înfățișând chenare. Băncile, strana situată în navă, la est de intrare, respectiv tribuna de la capătul vestic al navei și tribuna orgii din cor sunt din lemn, înfățișând o decorație simplă, datând din secolul XX, posibil din perioada următoare incendiului menționat. Orga bisericii, realizat de un autor anonim, este datată în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Inscripțiile clopotelor: Clopotul mic (turnat la Timișoara, în atelierul
lui Antal Novotny, după incendiul din data de 1 septembrie 1907, finanțat de enoriașii din Borșa): „AZ 1907. SZEPTEMBER 1-SŐI/
TŰZVÉSZ UTÁN A KOLOZSBORSAI / REFORMÁTUS EGYHÁZ KÖZADAKOZÁSÁBÓL/ ÚJRA ÖNTETETT U.A. ÉV OKTÓBER HAVÁBAN/ ÖNTÖTTE NOVOTNY ANTAL TEMESVÁROTT 2733 SZ.”
„KÖZADAKOZÁSBÓL KÉSZÍTETTE A /KOLOZSBORSAI REF.
EGYHÁZKÖZSÉG […]/ 1923-IK ÉVBEN”