Solul din jurul localității fiind bogat în sare, extragerea acesteia are o istorie îndelungată la Sic, încă din perioada romană, continuată apoi în evul mediu, prosperitatea localității fiind datorată acestui lucru. La sfârșitul secolului al XVIII-lea în ocnă încă mai lucrau 20-30 de oameni. Însă această activitate era în declin deja la începutul secolului următor, iar după ce în 1812
s-a produs un accident, s-a decis închiderea minei, în 1822. Cele două stele s-au ridicat în apropierea ocnei, în amintirea activităților de aici.
Cele două stele stau în apropierea minei prăbușite, fiecare dintre acestea conținând un text în limba latină, iar pe cealaltă suprafață același text în limba maghiară, cioplite pe suprafețele delimitate de câte un chenar arcuit la partea inferioară. Datorită erodării pietrei din cauza intemperiilor, cu toate că în acest moment cele două stele sunt protejate de structuri cu acoperiș, textele au ajuns aproape indescifrabile. Însă acestea s-au notat, astfel se poate reda textul în limba maghiară: „Sóakna, mely az emberi emlékezetet sokkal felyül halada időben fundálta a két hétölös aknatorka 1822-ik esztendőben,
októbernek 24-ik bedöngöltetett. Mélysége volt 48, szélessége 39 öl.” și „Méltóságos L.B. Miske József úr ő excellentiája fő kincstárnoksága alatt. Désaknai kamara Ispány Berényi Emmanuel idejében Szeltzman Josef KA Ács pallér.”
Traducerea liberă a textelor: Ocnă de sare care a fost întemeiată într-o perioadă ce depășește memoria omenească, cele două guri ale ocnei, de șapte stânjeni, au fost închise în data de 24 octombrie 1822. În timpul vistiernicului excelența sa József
Miske și al comitelui cămării de Ocna Dejului, Emmanuel Berényi, maistrul dulgher Josef Szeltzman.